ANAF ajustează profiturile impozabile pe baza unor calificări fiscale mai largi

Un comunicat transmis comunității StartupCafe de avocata Luisiana Dobrinescu, managing partner Dobrinescu Dobrev Haraga, descrie o schimbare de accent în controalele ANAF. Nu este vorba despre un act normativ nou, ci despre modul în care apar argumentele în deciziile de impunere contestate în 2026.

Potrivit avocatei, digitalizarea a făcut inspecțiile fiscale mai rapide și mai bine documentate. Inspectorii au acces la mai multe date despre tranzacțiile contribuabililor, inclusiv la informații privind operațiuni din străinătate în raport cu comercianții români. În plus, instrumentele de inteligență artificială pot ajuta la identificarea și agregarea rapidă a jurisprudenței.

Rezultatul practic, așa cum îl descrie casa de avocatură, este că argumentația ANAF devine mai greu de combătut. Pentru contribuabili, discuția nu mai rămâne doar la un calcul fiscal punctual, ci poate ajunge la explicația economică a comportamentului firmei.

„ANAF a deschis un nou capitol al calificărilor fiscale, constând în ajustarea (prin majorare) a profiturilor impozabile, pe motiv că acestea au fost diminuate în mod artificial de către contribuabil”, afirmă Luisiana Dobrinescu.

Comunicatul indică două situații concrete rezultate din rapoarte de inspecție fiscală emise în august 2026. În primul caz, ANAF ar fi reproșat contribuabilului că, deși personalul și nivelul cheltuielilor au rămas constante, cifra de afaceri a scăzut semnificativ. Din această evoluție, inspectorii au bănuit nefiscalizarea unei părți a veniturilor.

În al doilea caz, ANAF ar fi remarcat oprirea bruscă a încasărilor la sfârșitul anului fiscal. Interpretarea organului fiscal a fost că oprirea ar fi putut avea un caracter artificial, în special pentru evitarea depășirii cifrei de afaceri care ar fi atras plata IMCA, impozitul minim pe cifra de afaceri.

În ambele situații, potrivit avocatei, ANAF a folosit ca argument principal comparația coeficienților de profitabilitate înregistrați de contribuabil în anii anteriori. Ca temei de drept este menționat art. 40^4 din Codul fiscal, referitor la demersuri ne-oneste, fără substanță economică și având ca scop principal obținerea unui avantaj fiscal.

Observația relevantă este că recalificarea nu se mai oprește, în aceste exemple, la familiarul art. 11 din Codul fiscal. Argumentația descrisă de casa de avocatură intră într-o zonă mai greu de tratat strict contabil: principii, spiritul legii și conduita contribuabilului. Procedural, aici lucrurile devin mai puțin confortabile decât o diferență simplă între două rânduri de calcul.

Comunicatul notează că o decizie de business de a renunța la încasări pentru a nu depăși anumite plafoane poate fi perfect validă. Sunt menționate plafoanele de microîntreprindere, TVA sau IMCA. Totuși, o asemenea conduită poate deveni suspectă în analiza ANAF și poate duce la control sau inspecție fiscală.

Casa de avocatură mai precizează că simplul motiv de a nu încasa nu ar trebui, prin el însuși, să genereze obligații fiscale suplimentare. Problema apare dacă organul fiscal susține că situația este doar o aparență, fie pentru nefiscalizarea unor venituri, fie pentru împărțirea acestora între mai multe firme cu același profil de activitate și aparținând aceleiași persoane.

În astfel de dosare, apărarea contribuabilului ar trebui să se concentreze, potrivit avocaților, pe caracterul firesc al operațiunilor economice derulate. În același timp, rămâne relevantă obligația organului fiscal de a proba caracterul artificial al acțiunilor pe care le invocă.