Inspecțiile ANAF din 2026 se bazează pe analiza de risc

De la 1 ianuarie 2026, modificările aduse de OUG 188/2022 la Codul de procedură fiscală au intrat efectiv în joc. Accentul se mută pe analiza de risc, care devine baza pentru cum sunt planificate controalele și cine le face. Punctajul vine din explicațiile transmise mediului de business de consultanții fiscali Ștefan Mihărtescu și Tatiana Ioana Pluteanu (Reff & Asociații | Deloitte Legal).

ANAF are obligația să facă periodic analiza de risc, să stabilească pentru fiecare contribuabil clasa sau subclasa de risc fiscal și să comunice aceste informații la cererea contribuabilului, prin mijloace cu dovada primirii. Excepțiile rămân posibile când accesul la informație este limitat din motive de interes general. Ideea este ca firmele și persoanele vizate să înțeleagă mai devreme nivelul de expunere și să corecteze din timp ce se poate.

Există însă o notă practică importantă: comunicarea clasei de risc la cerere ar putea fi suspendată până la 31 decembrie 2026, potrivit unui proiect legislativ aflat în dezbatere publică. Motivația oficială ține de finalizarea digitalizării sistemelor ANAF. Dacă suspendarea se confirmă, dreptul efectiv de a primi informația s-ar aplica din 1 ianuarie 2027.

În privința competenței de control, organizarea se centralizează. Din 2026, inspecția fiscală poate fi efectuată de orice structură de inspecție din cadrul ANAF, nu doar de organul de administrare. Practic, echipele pot face controale pe întreg teritoriul țării pentru creanțele administrate de autoritatea fiscală centrală. Totodată, a fost eliminată delegarea competenței între organele fiscale centrale.

Selecția contribuabililor pentru inspecție se mută la nivelul aparatului central ANAF și se bazează pe analiza de risc. Regula are câteva limite și proceduri clare:

• se permite selectarea aleatorie a contribuabililor până la maximum 10% din totalul selectaților anual, cu procedura stabilită prin ordin al președintelui ANAF;
• depășirea plafonului de 10% este abatere disciplinară, iar conducătorul structurii trebuie să dispună măsuri de sancționare;
• un mecanism similar se aplică persoanelor fizice pentru verificarea situației fiscale personale, în aceleași condiții și limite.

Direcția de politică procedurală este clară: analiza de risc cântărește mai mult, competențele sunt clarificate, iar selecția combină criterii obiective cu o mică marjă aleatorie, ținută sub control.

„Modificările [...] consolidează rolul analizei de risc în fundamentarea controalelor fiscale, clarifică competența organelor de inspectie fiscală și introduc mecanisme de selecție care [...] sunt menite să asigure un cadru mai predictibil și mai transparent pentru contribuabili.”

În practică, contribuabilii vor avea o vizibilitate mai bună asupra expunerii la inspecție fiscală și asupra autorităților competente, iar comunicarea clasei de risc fiscal – când va deveni operațională – poate fi folosită pentru măsuri preventive de conformare voluntară.