Propunerea Tax Omnibus simplifică regulile de impozitare directă în UE
Comisia Europeană a lansat pachetul Tax Omnibus, prezentat ca o inițiativă de simplificare a impozitării directe și de creștere a competitivității pe piața unică. Documentul este încă în fază de propunere, deci forma finală depinde de negocierile dintre statele membre. Cu alte cuvinte, nu vorbim încă despre reguli aplicabile de mâine dimineață.
Elementul central este Directiva Omnibus, care ar modifica șase directive printr-un singur act. Direcțiile indicate în propunere privesc impozitul cu reținere la sursă în tranzacțiile transfrontaliere, actualizarea regulilor ATAD, simplificări pentru reorganizări și fuziuni transfrontaliere, precum și mecanisme mai bune de soluționare a litigiilor fiscale.
În zona ATAD, textul menționează reguli privind limitarea deductibilității dobânzilor, societățile străine controlate și clauza generală antiabuz. Pentru companiile care operează în mai multe state membre, acestea sunt exact acele teme care tind să combine fiscalitatea cu documentația internă, finanțarea de grup și raportarea. Nu sunt spectaculoase pe hârtie, dar consumă timp când trebuie aplicate consecvent.
Pentru România, una dintre modificările relevante vizează pragul minim de deductibilitate a costurilor îndatorării. Propunerea ridică pragul de la 500.000 euro pentru împrumuturile de la părți afiliate și 1.000.000 euro total la 3.000.000 euro, cu indexare anuală. Sunt menționate și o regulă de tip group escape rule, precum și excepții pentru anumite împrumuturi cu risc scăzut, proiecte de investiții publice pe termen lung și finanțări din domeniul apărării.
Pachetul include și o propunere DAC, orientată spre reformarea cooperării administrative și consolidarea obligațiilor de raportare într-un singur cadru. Sunt avute în vedere o notificare unică la nivel de grup pentru DAC4 și DAC9, reducerea obligațiilor DAC6 și îmbunătățirea calității datelor prin validarea codurilor fiscale.
Pot fi vizate în special companiile cu operațiuni în mai multe state membre, finanțări transfrontaliere, reorganizări corporative sau cerințe complexe de raportare. În practică, acestea sunt entitățile pentru care diferențele dintre reguli naționale și proceduri de grup ajung rapid într-un fișier de lucru separat, cu multe versiuni și destulă răbdare administrativă.
Procesul legislativ necesită consens între statele membre, iar sursa indică faptul că intrarea în vigoare este puțin probabilă înainte de 2027. Până atunci, companiile au mai degrabă o temă de monitorizare decât una de implementare imediată: urmărirea negocierilor și evaluarea impactului posibil asupra conformării, raportării și guvernanței fiscale.
