ÎCCJ clarifică reportarea soldului negativ de TVA fără prescripție
Decizia RIL 6/2026 a ÎCCJ separă două lucruri care, în practică, ajung ușor să fie puse în aceeași categorie: reportarea soldului negativ de TVA și dreptul la rambursare. Instanța spune că ele sunt entități juridice distincte, cu efecte diferite.
Reportarea soldului negativ de TVA nu naște, prin ea însăși, o creanță fiscală. Este tratată ca o operațiune tehnică de regularizare în mecanismul de determinare a TVA. Soldul se integrează în deconturile viitoare, prin regularizări succesive, fără să fie necesar un moment zero clar al acumulării inițiale.
Prescripția de 5 ani intervine doar atunci când contribuabilul își exercită dreptul la rambursare TVA. În acel moment apare un drept de creanță, iar acesta intră în logica prescripției prevăzute de Codul fiscal pentru cererea de restituire. Până acolo, simpla reportare în decont nu este prescriptibilă.
Diferența este importantă administrativ. Contribuabilii nu sunt obligați să ceară rambursarea de fiecare dată când au un sold negativ. Ei pot continua să îl folosească prin regularizări în deconturile de TVA, atât timp cât mecanismul fiscal rămâne activ.
Singura limită indicată de decizie ține de încetarea activității economice și pierderea calității de persoană impozabilă. Dacă există în continuare operațiuni taxabile, mecanismul de reportare continuă. Cu alte cuvinte, soldul nu dispare doar pentru că a trecut timpul, ceea ce este o clarificare destul de utilă într-o zonă în care timpul are, de obicei, o prezență administrativă consistentă.
ÎCCJ leagă această soluție și de principiul neutralității TVA, în linie cu jurisprudența CJUE. Limitarea reportării ar putea afecta recuperarea unui excedent legitim de TVA, iar decizia arată că o asemenea limitare nu este permisă.
Organele fiscale nu pot invoca prescripția pentru a refuza utilizarea unui sold negativ reportat. Prescripția rămâne relevantă pentru cererea de restituire, nu pentru regularizările de TVA realizate prin reportare. Pentru contribuabili, efectul este o flexibilitate mai mare în gestionarea soldurilor și o regulă mai previzibilă în relația cu administrația fiscală.
